De ce majoritatea germanilor preferă să stea cu chirie și refuză să-și cumpere locuințe. Motivul are legătură cu Al Doilea Război Mondial

În România, se pune un mare preț pe proprietate, fiind posibil să fie cea mai răspândită valoare. În contrast, în Occident, mulți nu văd deținerea unei case ca pe un obiectiv pentru care merită să te zbați ani de zile.

Germanii nu acordă importanță simțului proprietății, iar această atitudine este influențată de evenimentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Potrivit celor mai recente studii realizate de Eurostat, România este țara europeană cu cel mai mare număr de proprietari de locuințe. În contrast, germanii preferă să închirieze locuințe, având una dintre cele mai mici rate de proprietate din Europa.

În 2013, doar 43% dintre locuințele din Germania erau deținute de proprietari, iar această cifră este în continuă descreștere. Totuși, această situație nu este specifică doar Germaniei. De exemplu, în Spania, aproximativ 80% din populație locuiește în proprietăți închiriate.

În contrast cu românii, germanii preferă să locuiască în case închiriate, iar acest comportament este influențat de experiențele lor istorice, inclusiv de impactul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Citește și: LOCUL DE BASM DIN ROMÂNIA PE CARE PUȚINI TURIȘTI ÎL ȘTIU. ASCUNDE UN MARE SECRET, CUNOSCUT DOAR DE CÂȚIVA OAMENI

De ce aleg germanii să stea în chirie. Totul se leagă de Al Doilea Război Mondial

În urma capitulării necondiționate a Berlinului în fața trupelor aliate în 1945, 20% din stocul de locuințe al Germaniei era distrus. În timpul celor șase ani de război, aproximativ 2,25 milioane de case au fost complet distruse, în timp ce alte circa 2 milioane au suferit daune grave.

Test IQ cu chibrituri | Mutați un singur băț pentru a corecta 70-10=7

Designerul Mihai Albu, diagnosticat cu CANCER. „Voi lăsa timpul să-mi vindece rănile, chiar...

Cu toate acestea, lipsa locuințelor nu era singura provocare cu care se confruntau noii lideri. Țara traversa o perioadă economică dificilă, cu moneda națională aproape lipsită de valoare.

În fața acestei realități, cu economia în declin și o necesitate urgentă de a reconstrui casele distruse, Germania de Vest și-a conturat o politică locativă care să ofere un acoperiș cât mai multor oameni posibil. În 1949, a fost adoptată prima lege a locuințelor, menită să stimuleze construcția de locuințe conforme cu nevoile populației. Programul a funcționat prin intermediul unui amestec de subvenții directe și avantaje fiscale generoase oferite firmelor private.

Cu toate acestea, sistemul a fost configurat în așa fel încât beneficiile să nu ajungă la cetățeanul obișnuit. Până în 1962, necesarul de locuințe (care era de 658.000) a fost acoperit în principal de către companii, deoarece cererea din partea persoanelor fizice era redusă.

Nemții nu vor să renunțe la chirie

De ce? Pentru că băncile impuneau cerințe draconice pentru acordarea creditelor ipotecare, iar puțini germani își puteau permite să plătească avansurile solicitate. În schimb, diverse companii și antreprenori privați au accesat aceste fonduri, ajungând să domine piața imobiliară germană.

Așadar, în anii care au urmat, nemții, confruntându-se cu dificultăți în obținerea creditelor ipotecare, au preferat să închirieze locuințe în loc să le achiziționeze.

Aceasta este explicația pentru care mulți germani locuiesc în proprietăți închiriate, în timp ce românii sunt de obicei proprietari ai locuințelor lor.

Într-o ironie a sorții, sondajele oficiale arată că 93% dintre nemți sunt mulțumiți de situația actuală – de a locui în chirie în loc să dețină o locuință.

Citește și: POVESTEA CARE A FĂCUT OCOLUL LUMII. CE AU GĂSIT PĂRINȚII ÎN CAMERA FIICEI LOR, ÎN LOCUL ÎN CARE MICUȚA SUSȚINEA CĂ SE AFLĂ “UN MONSTRU”